Eram o persoana foarte fericita. Aveam o minunata prietena cu care ma intalneam de mai bine de 1 an, asa ca ne-am decis sa ne casatorim.
Exista o singura chestiune care ma deranja. Frumoasa ei sora mai mica. Viitoarea mea cumnata tot timpul se imbraca cu fuste mini (extrem de mini), iar in vocabularul ei nu exista cuvantul sutien, darmite in garderoba ei.
Culmea era ca intotdeauna cand ma aflam in preajma ei mereu scapa cate ceva pe jos, iar cand se apleca sa ridice imi oferea o priveliste mai mult decat frumoasa. Era clar. O facea in mod deliberat. Pentru ca asemenea scene nu se intamplau daca era si altcineva de fata.
Pregatirile de nunta fiind in toi, intr-o zi micuta surioara m-a sunat si m-a chemat sa mai verific ceva la invitatiile de nunta. Am luat-o de buna si i-am spus ca vin in cateva minute.
Era singura cand am sosit si a inceput sa imi sopteasca ce dorinte si sentimente are pentru mine. Mi-a spus cat de mult ma doreste si ca ar vrea sa facem dragoste macar o data inainte de a ma insura si a ma darui surorii ei pentru intreaga viata. Eram total socat si nu am putut scoate un cuvant.
Mi-a spus ca merge la ea in dormitor iar daca doresc un ultim salbatic “zbor” nu trebuie decat sa intru la ea in camera. Am ramas ca o stana de piatra, stupefiat de cele ce auzeam, uitandu-ma dupa ea cum urca scarile.
Am stat asa cateva momente, apoi m-am intors si m-am indreptat spre iesire. Am deschis usa , cautand cu privirea locul unde mi-am parcat masina, cand au inceput ropote de aplauze.
Toata familia viitoarei mele sotii era adunata in fata casei si ma aplauda. Cu lacrimi in ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine si a inceput un mic speech: “Nici nu iti poti imagina cat de mandri suntem de tine ca ai trecut cu felicitari acest test. Nu as putea gasi un barbat mai bun pentru fiica mea daca as cauta in toata lumea. Bine ai venit in familia noastra!”

Un profesor de filozofie cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin! Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras. Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viatza voastra. Pietrele mari sunt lucrurile mportante: familia, partenerul,sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viatza voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.
Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viatza voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza.
Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.

Fara indoiala unul dintre cele mai bune “virale” care le-am vazut in viata mea. De aceea m-am hotarat sa-l sharuies cu voi
Este uimitor cat de bine au reusit sa te faca sa crezi ca este filmat pe bune , intr-un mediu real
Asteptam cu interes si alte “virale” marca “BaaaStuds”.

Esti trist, abatut si nu mai e nimic de facut, cerul se darama asupra ta, totul parca sta impotriva ta, toti te parasesc…Dar nu dispera…inchide usa dupa tine, deconecteaza-te de lumea din jur, inchide telefonul, opreste interfonul, si ramai doar tu si MUZICA…e tot ce te poate relaxa in momente de “criza”…Muzica…acel susur bland ce te “unge” pe suflet, te face sa meditezi, te face sa simti ca plutesti…Lasa-te purtat pe aripa visarii din lumea muzelor, lasa-te alintat de dulcea armonie a notelor si toata durera inimii va fi stearsa si un zambet dulce iti va aparea pe buze!!!
Terapia printr-o muzica buna si de calitate are efect garantat!!! Asa ca, dragilor, atunci cand nu mai ramane nimic de facut in necazuri si probleme, lasati-va purtati de ritmul muzicii, traiti intens fiecare vers si nota, iar viata va fi mai frumoasa!!!

E NOAPTE

E noapte şi târziu
Iar drumul e pustiu,
E noapte, mă gândesc
Ce mult eu te iubesc.

E linişte, tăcere
Iar trupul meu te cere,
Te vreau numai pe tine,
Te strig printre suspine.

E noapte, patu-i rece
Tot plâng şi nu-mi mai trece.
E noapte şi târziu
Cu tine vreau să fiu.

Iar trupul mi-e fierbinte,
Şi inima nu minte,
Când ea te vrea aproape,
Te strig numai prin şoapte.

Hai vino lângă mine
Şi ia-mă blând în braţe.
E noapte, vântul bate,
Şi-o lacrimă îmi cade.

O stea pe cer luceşte,
Oare cine mă iubeşte?
Răsare blânda lună,
Vreau să te prind de mână.

E noapte, e târziu
Şi drumul e pustiu…
E noapte, vântul bate
Te rog să-mi fi aproape.

Si uite ca am reusit si eu sa intru in randul lumii sa-mi fac Blog-ul meu..cuibusorul meu de “nebunii”…dar poate va intrebati cum am ajuns sa-mi fac Blog??? Ei nah…e CINEVA…in umbra mea care mi-a zis asa…“te rog ceva daca tii la mine: fa-ti si tu un blog! ai sa traiesti o experienta inedita.k?”…cine e persoana?? IOANA POPESCU…redactor-sef la revista SOC, actrita, scriitoare…SI UN OM DEOSEBIT!!!
Asa ca ii dedic acest Blog si ii multumesc pentru sustinere si toate aprecierile!!! MULTUMESC DIN SUFLET IOANA!!!!
Astept sa traiesc experiente inedite aici…in lumea virtuala…sa ne impartasim ideile si sa invatam unii de la altii ce e bine si ce e de folos pentru viata noastra!!!

Cu mare drag “Autoarea”